Montessori și Waldorf sunt unele dintre cele mai populare și apreciate sisteme educaționale neconvenționale din lume. Aceste metode de învățământ atipice au luat amploare și au atras rapid interesul tot mai multor instituții sau părinți pentru educația primară a copiilor lor. Deși ambele tipuri de școli, prima întemeiată de Maria Montessori și a doua de Rudolf Steiner, au o mulțime de caracteristici și lucruri în comun, filosofiile lor diferă totuși din mai multe puncta de vedere.
Stilul de învățare sau predare
Montessori: școala crede în copil și abilitatea lui de a ști ce dorește de la el și de la viață și îl lasă să aleagă ceea ce vrea să studieze, profesorul fiindu-i doar un ghid în procesul cunoașterii.
Waldorf: folosește o abordare direcționată spre profesor în sala de clasă, care îndrumă copilul spre dobândirea cunoștințelor și aprofundarea materiei, el este cel care predă, copilul supunându-se materiilor impuse.
Activități de învățare
Ambele sisteme educaționale folosesc metode neconvenționale pentru asimilarea informațiilor și nu se bazează pe note sau testări. Din punct de vedere al activităților de învățare, cele două școli se bazează pe același principiu: respectarea nevoii copilului pentru un anumit ritm sau ordine de învățare în rutina zilnică. Deși acest principiu este recunoscut și pus în aplicare prin joacă, cele două școli au viziuni diferite în modul în care jucăriile facilitează procesul de învățare:
Montessori: copilul trebuie să se joace cu acele jucării care îl ajută să înțeleagă concepte și să învețe lucruri noi; este vorba de jucăriile educative.
Waldorf: încurajează copilul să-și pună la lucru imaginația și să-și confecționeze propriile jucării, din materialele pe care le are la îndemână; metoda Steiner pune accentul pe creativitate în procesul de învățare a copilului.
Ambele școli folosesc curriculumuri adecvate nivelului de dezvoltare a copilului și cred atât în abordarea practică, cât și teoretică în procesul de învățare, desfășurate concomitent pe parcursul mai multor cicluri educaționale.
Artă și creativitate
Montessori: exploatează arta și creativitatea, dar educatorii consideră că cei mici învață și se dezvoltă cel mai mult dacă se concentrează pe partea pragmatică; cunoașterea este inițiată prin experiența și contactul cu lumea înconjurătoare în toată splendoarea ei.
Waldorf: sistemul nu agreează concepția Montessori și consideră că dezvoltarea creativității de la vârste mici este esențială pentru dezvoltarea pe termen lung a copilului - arta, muzica, jocurile de rol, dar și cele care pun imaginația la lucru sunt integrate constant în orele de clasă.
Perspectiva asupra naturii
Ambele tipuri de scoli au meritul de a pune accentul pe importanta stilului de viață eco și pe respectul pentru natură. Atat în sistemul Montessori, cât și în tehnica Steiner, copiii învață o mulțime de lucruri despre lumea înconjurătoare și natură
Reciclarea și protecția mediului sunt două părți importante în curriculumul ambelor școli.
Utilizarea calculatorului și televizorului
Concepția privind introducerea gadgeturilor în procesul educațional diferă la cele doua școli:
Montessori: lasă la latitudinea părinților să decidă cât și cum anume trebuie folosite dispozitivele electronice în educația copilului, deși recomandă limitarea televizorului, telefoanelor mobile, calculatorului în activitățile din programul lui obișnuit.
Waldorf: este rigidă în ceea ce privește expunerea la gadgeturi și surse media moderne. Fiolosofia școlii urmărește ca cel mic să-și creeze propria lume, prin prisma imaginației și să nu se lase influențat de aceste surse moderne. Calculatoarele sunt introduse în procesul de învățare la orele de clasă, în clasele superioare.
Ambele școli consideră că gadgeturile limitează dezvoltarea creativității și imaginației copiilor, chiar dacă una pune mai mult accentul pe aceste abilități decât cealaltă.
Aptitudini școlare sau de învățare
Cele două școli diferă din punct de vedere al dobândirii aptitudinilor școlare:
Montessori: introduce programa școlară devreme, încă de la vârsta preșcolară. Copiii învață să citească încă din anii de grădiniță
Waldorf: o introduce abia de la 7 ani sau mai târziu. În preșcolaritate, educatorii accentuează mai mult activitățile copilăriei, încurajează imaginația și creativitatea copiilor. Se concentrează pe dezvoltarea și dobândirea aptitudinilor de scris și citit abia în primii ani de școală.