Cărți în română

Cartea lui Aino-Maija Metsola introduce culorile, precum și cuvintele asociate cu ele, într-un mod surprinzător și vibrant. ”Culorile” este o carte elegantă și robustă, cu un design actual, destinată celui mai mic public, între 0 și 3 ani. Cartea oferă un element interactiv suplimentar care captează imediat atenția copiilor: odată ridicate, clapetele dezvăluie o surpriză pentru cititor care apoi se dezvoltă într-un joc de căutare și găsire. În mod deosebit se remarcă utilizarea îndrăzneață a culorilor cu imagini clare și simplificate, care funcționează perfect în cazul unei cărți educative. Pe fiecare deschidere, copiii sunt invitați să găsească elementele care nu se află în același grup de culori. Cu fiecare imagine îndrăzneață și simplă, această carte întărește, de asemenea, formarea literelor și a cuvintelor individuale pentru copiii mai mici. ”Culorile” de Aino-Maija Metsola nu poate să nu atragă atenția cu paleta sa izbitoare, paginile tactile și clapetele de ridicare. Cartea conține 7 deschideri cu tematica a 7 culori diferite și aproape 30 de clapete minunate.

Această carte conține 6 puzzle-uri ordonate după dificultate: 2 puzzle-uri de 4 piese, 2 de 6 piese și 2 de 9 piese. Piesele sunt create special pentru copiii mici – sunt rezistente, au dimensiuni mari și colțuri rotunjite.

Una dintre cele mai frumoase cărţi de Eric Carle, cu pagini pliate, care se desfac spectaculos în sus, în jos sau în lateral, „Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer” este o poveste despre imaginaţie şi puterea dragostei părinților pentru copii.

„Prima mea carte despre numere” este o carte cu activitati, conceputa astfel incat copiii mici sa poata invata numerele pana la zece printr-un joc simplu si amuzant. Cartile sunt cartonate integral, au colturile rotunjite si un design ingenios – paginile sunt taiate pe jumatate, iar copiii trebuie sa identifice numarul din partea de sus a fiecarei pagini, cautand printre ilustratiile din partea de jos.

„Prima mea carte despre forme” este o carte cu activități, concepută astfel încât copiii mici să poată învăţa unele dintre formele obişnuite printr-un joc simplu și amuzant. Cărţile sunt cartonate integral, au colțurile rotunjite și un design ingenios – paginile sunt tăiate pe jumătate, iar copiii trebuie să găsească forma din partea de sus a fiecărei pagini, căutând printre ilustraţiile din partea de jos.

Un cameleon descoperă într-o bună zi că-și poate schimba nu numai culoarea, ci și forma și mărimea. Ar putea deveni mare ca un urs polar, elegant ca un flamingo, iute ca un cerb sau puternic, de ce nu, ca un elefant. Ar putea fi câte puțin din toate animalele. Ce minune! Paginile sunt ștanțate (au forme diferite), cartonate şi au colţuri rotunjite, astfel încât cartea devine o adevărată jucărie, atractivă şi rezistentă.

Paginile sunt cartonate integral și au colţuri rotunjite, iar ultima pagină conține un insert din led-uri care luminează intermitent, ca un grup de licurici. Led-urile se aprind numai când cartea e deschisă. Bateriile sunt incluse și se pot schimba. Un licurici abia venit pe lume pornește în noapte să-și caute prieteni. Dar nu e chiar atât de ușor să-i găsească. Luminile pe care le vede licărind și către care se îndreaptă plin de speranță se dovedesc a fi altceva, nu alți licurici: ba o lanternă, ba o lumânare, ba farurile îndepărtate ale unei mașini. Nu e întotdeauna ușor să găsim ceea ce căutăm, multe „luminițe” care ne atrag și, din depărtare, par promițătoare, pot fi altceva, nu ceea ce avem nevoie. Dar trebuie să căutăm mai departe și mai ales să avem grijă ca „luminița” proprie să nu se stingă, ci să rămână mereu strălucitoare și plină de viață.

Carte cu clapete. Pisica Pisa vrea să învețe să gătească și, dacă-i vorba de învățat, ea știe că o carte îi va fi întotdeauna de folos. Și unde te duci să cauți o carte de bucate dacă locuiești în Pădurea de stejar? La ghindobibliotecă, firește, unde bibliobroscuța te va ajuta să găsești exact ce-ți trebuie. Prietenii Pisei au fost atât de mulțumiți de mâncarea gătită de aceasta, încât au mai vrut o porție. Și poate și o poveste după aceea. Așa e în Pădurea de stejar.

Mastodontul meu este o poveste inspirată din istoria reală a unei familii americane deosebite, familia Peales din Philadelphia. Sybilla Miriam Peale a locuit în Muzeul Philadelphia, primul muzeu de istorie naturală din America. Spre deosebire de muzeele europene din acea perioadă, acesta era deschis tuturor vizitatorilor. Sybilla locuia împreună cu familia sa într-o zonă separată a clădirii, dar era liberă să exploreze fiecare exponat. Avea patru ani în 1801, atunci când tatăl ei, Charles Willson Peale, un cunoscut artist, naturalist și curator al muzeului, și fratele ei, Rembrandt, au condus o expediție în statul New York pentru a dezgropa oasele și colții mastodontului american. Aceasta a fost prima expediție științifică, minuțios organizată în America. Familia Peales au descoperit scheletele a doi mastodonți (care erau numiți atunci ca „mamuți”).

Ce bine ar fi ca toate zilele să înceapă bine și frumos! Dar ar fi posibil? Desigur! Stă numai în puterile noastre, cred cei din familia Șoricel. Trebuie să dormi bine — iar într-o scorbură liniștită din pădure se doarme foarte bine – și să te scoli la ora potrivită. Apoi, trebuie să-ți faci patul și să te îmbraci singur, dacă poți sau, dacă ești prea mic, cu ajutor de la mama, tata sau un frate mai mare. Bineînțeles, trebuie să te speli — apa de la izvor e limpede și rece, numai bună să te învioreze. Urmează micul dejun, care sigur va fi delicios, însă mai întâi trebuie pregătit de cineva. Iar în familia Șoricel toată lumea ajută la pregătirea mesei, fiecare cum poate, de aceea e mereu nespus de gustos. Fiecare zi începe așa cum vrem noi. Stă numai în puterile noastre.

Măgăruș-Urechiuș este un măgăruș simpatic și prietenos, dar și-ar dori ca urechile sale lungi să arate mai bine, nu ca ale unui... măgar. Ce-i de făcut? Ar putea cere sfatul prietenilor săi, celelalte animale de la fermă. Cu siguranță, câinele, oaia sau purcelul știu ce trebuie să faci ca să fii mai arătos. Sfaturile lor se vor dovedi, de bună seamă, de mare ajutor. Sau nu?

A fost odată un Superiepure. Când mama îi spunea: „Ce-ai de gând să faci azi, iepurașul meu?” el răspundea: „Mami, zău așa, eu nu sunt un iepuraș. Sunt Superiepure! Superiepurii prind bandiți, doar știi foarte bine!” Dar până și Superiepure are nevoie uneori de mămica lui.

Petunia găsește o carte în iarbă. Cine are cărți e foarte deștept, se știe, așa că Petunia decide s-o păstreze. De acum va fi și ea deșteaptă și înțeleaptă. E simplu. Trebuie doar să ai o carte. Sau mai trebuie ceva?

Petunia are acasă tot ce-i trebuie, dar lumea e mult mai mare decât ograda în care locuiește alături de celelalte animale. Dacă iarba de pe dealul acela din depărtare e altfel, mult mai verde și mai gustoasă, decât cea care crește aici, pe lângă gard? În lumea cea mare și necunoscută sunt și primejdii. Petunia alege să plece și e cât pe ce să fie prinsă de sălbăticiunile pădurii. Să pleci în necunoscut sau să rămâi acolo unde ești? Să vrei ceva mai bun sau să te mulțumești cu ce ai? Nu este deloc ușor să găsești un răspuns la astfel de întrebări. Această nouă aventură a Petuniei nu-și propune decât să ne pună pe gânduri, ca orice poveste bună.

Pentru un copil, o poveste se poate naște simplu și firesc din aproape orice împrejurare. Cum ar fi, de pildă, o hoinăreală prin pădure după afine. Dacă nu găsești nici o boabă, nu începi să te întrebi de ce? Poate că pădurea e fermecată. Dar trebuie să fie vreun spiriduș pe acolo care să te ajute. Caldă și senină ca o zi de vară, această poveste în care un băiețel vrea să-i facă un dar mamei sale ne aduce aminte cât de important este să le arătăm mereu celor dragi că-i iubim.