Blog

Montessori și Waldorf sunt unele dintre cele mai populare și apreciate sisteme educaționale neconvenționale din lume. Aceste metode de învățământ atipice au luat amploare și au atras rapid interesul tot mai multor instituții sau părinți pentru educația primară a copiilor lor. Deși ambele tipuri de școli, prima întemeiată de Maria Montessori și a doua de Rudolf Steiner, au o mulțime de caracteristici și lucruri în comun, filosofiile lor diferă totuși din mai multe puncta de vedere.

Stilul de învățare sau predare

Montessori: școala crede în copil și abilitatea lui de a ști ce dorește de la el și de la viață și îl lasă să aleagă ceea ce vrea să studieze, profesorul fiindu-i doar un ghid în procesul cunoașterii.

Waldorf: folosește o abordare direcționată spre profesor în sala de clasă, care îndrumă copilul spre dobândirea cunoștințelor și aprofundarea materiei, el este cel care predă, copilul supunându-se materiilor impuse.

Activități de învățare

Ambele sisteme educaționale folosesc metode neconvenționale pentru asimilarea informațiilor și nu se bazează pe note sau testări. Din punct de vedere al activităților de învățare, cele două școli se bazează pe același principiu: respectarea nevoii copilului pentru un anumit ritm sau ordine de învățare în rutina zilnică. Deși acest principiu este recunoscut și pus în aplicare prin joacă, cele două școli au viziuni diferite în modul în care jucăriile facilitează procesul de învățare:

Montessori: copilul trebuie să se joace cu acele jucării care îl ajută să înțeleagă concepte și să învețe lucruri noi; este vorba de jucăriile educative.

Waldorf: încurajează copilul să-și pună la lucru imaginația și să-și confecționeze propriile jucării, din materialele pe care le are la îndemână; metoda Steiner pune accentul pe creativitate în procesul de învățare a copilului.

Ambele școli folosesc curriculumuri adecvate nivelului de dezvoltare a copilului și cred atât în abordarea practică, cât și teoretică în procesul de învățare, desfășurate concomitent pe parcursul mai multor cicluri educaționale.

Artă și creativitate

Montessori: exploatează arta și creativitatea, dar educatorii consideră că cei mici învață și se dezvoltă cel mai mult dacă se concentrează pe partea pragmatică; cunoașterea este inițiată prin experiența și contactul cu lumea înconjurătoare în toată splendoarea ei.

Waldorf: sistemul nu agreează concepția Montessori și consideră că dezvoltarea creativității de la vârste mici este esențială pentru dezvoltarea pe termen lung a copilului - arta, muzica, jocurile de rol, dar și cele care pun imaginația la lucru sunt integrate constant în orele de clasă.

Perspectiva asupra naturii

Ambele tipuri de scoli au meritul de a pune accentul pe importanta stilului de viață eco și pe respectul pentru natură. Atat în sistemul Montessori, cât și în tehnica Steiner, copiii învață o mulțime de lucruri despre lumea înconjurătoare și natură

Reciclarea și protecția mediului sunt două părți importante în curriculumul ambelor școli.

Utilizarea calculatorului și televizorului

Concepția privind introducerea gadgeturilor în procesul educațional diferă la cele doua școli:

Montessori: lasă la latitudinea părinților să decidă cât și cum anume trebuie folosite dispozitivele electronice în educația copilului, deși recomandă limitarea televizorului, telefoanelor mobile, calculatorului în activitățile din programul lui obișnuit.

Waldorf: este rigidă în ceea ce privește expunerea la gadgeturi și surse media moderne. Fiolosofia școlii urmărește ca cel mic să-și creeze propria lume, prin prisma imaginației și să nu se lase influențat de aceste surse moderne. Calculatoarele sunt introduse în procesul de învățare la orele de clasă, în clasele superioare.

Ambele școli consideră că gadgeturile limitează dezvoltarea creativității și imaginației copiilor, chiar dacă una pune mai mult accentul pe aceste abilități decât cealaltă.

Aptitudini școlare sau de învățare

Cele două școli diferă din punct de vedere al dobândirii aptitudinilor școlare:

Montessori:  introduce programa școlară devreme, încă de la vârsta preșcolară. Copiii învață să citească încă din anii de grădiniță

Waldorf: o introduce abia de la 7 ani sau mai târziu. În preșcolaritate, educatorii accentuează mai mult activitățile copilăriei, încurajează imaginația și creativitatea copiilor. Se concentrează pe dezvoltarea și dobândirea aptitudinilor de scris și citit abia în primii ani de școală.

1. Expune materialele pe o etajeră. În loc să le depozitezi grămadă într-o cutie de jucării, e mult mai ușor pentru un copil mic să le vadă dacă expui frumos câteva pe o etajeră.
2. Fă-le să arate atractiv. Când pui materialele necesare pentru o activitate într-un coș sau pe o tăviță, copilului i se vor părea mai interesante. Dacă își pierde interesul față de ele, uneori le poți face mai atrăgătoare schimbând tăvița.
3. Arată-i ce trebuie păstrat laolaltă. Într-un coș sau pe o tăviță, toate materialele stau la un loc. De exemplu, pe tăvița pentru modelat plastilină putem pune un recipient cu plastilină, ustensilele cu care poate fi modelată, tăiată și ștanțată și o acoperitoare ca să protejăm masa.
4. Aranjează totul în așa fel încât copilul să se servească singur. În zona de pictat putem agăța șorțul de un cârlig pe o latură a șevaletului și o cârpă umedă pe cealaltă latură, pentru șters apa de pe jos, șters pe mâini sau curățarea șevaletului la sfârșit. Putem pune la îndemână un căș cu coli de hârtie albă, din care copilul să se servească singur, și un uscător pliabil cu cârlige de rufe, de care să-și atârne picturile la uscat. Copiii mai mici vor avea nevoie de ajutor în parcurgerea acestor pași, dar, treptat, vor deveni capabili să facă tot mai multe pe cont propriu.
5. La sfârșit, adu materialele în starea inițială. Un puzzle, de pildă, care a rămas asamblat e mai puțin captivant pentru copil decât unul neterminat. Dezasamplează-l înainte să-l așezi la loc pe etajeră. Pune piesele într-un castron, în stânga, și planșa pe care se așează, în dreapta. Urmărirea materialelor de la stânga la dreapta îl pregătește indirect pe copil pentru citit.

Activitățile senzoriale sunt o componentă de bază pentru învățarea și dezvoltarea timpurie. Suntem siguri că ați observat că un copil vrea să atingă TOTUL și apoi poate să guste, să scuture acel obiect, printr-un cuvânt să cerceteze. Vă propunem să creați bețișoarele senzoriale care stimulează în special senzorii de atingere, iar cel mai important, sunt extrem de ușor de făcut.

Ideea de bețișoare senzoriale a apărut în momentul când am observant cât de intrigați sunt copiilor când ating obiecte cu o structură diferită. O să vă întrebați de ce anume bețișoare? Pentru că sunt compacte și le puteți avea la îndemână mereu când trebuie să ocupați piciul cu ceva, de exemplu când așteptați decolarea avionului sau când sunteți la o terasă și așteptați bucatele, etc.

Pentru a face bețișoarele senzoriale ai nevoie de:

• Bețișoare din lemn;
• Lipici;
• Bucăți de material, de exemplu: biluțe din coton, hârtie abrazivă, ș. a.;
• Foarfeci;
• O riglă și un creion.

Pasul 1: Găsește 6 tipuri de material, de la moale la rugos. Bețișoarele din lemn utilizate de noi au 6 cm lungime, deci nu am avut nevoie de mult material.

Pasul 2: Tăiați materialul exact după dimensiunea bețișoarelor din lemn.

Pasul 3: Lipiți materialul de bețișoare și lăsați un pic să se usuce. Unele material, ca de exemplu hârtia abrazivă, au nevoie de puțină presiune pentru a se lipi.

Pentru copii mai mici de 2 ani, manipularea acestor bețișoare senzoriale ar putea fi suficientă din punct de vedere al divertismentului. Pentru copiii de 2 ani și mai mari, este distactiv să discute despre textura diferită a materialelor.

Mult success la joacă!

Când copilul manifestă un interes deosebit față de un domeniu anume – de exemlu, mișcare, limbaj, socotit, citit – înseamnă că se află într-o așa numită „perioadă senzitivă”. Este un interval de timp în care copilul e extrem de receptiv la o anumită abilitate sau noțiune și o învață cu ușurință, fără efort.

Îl putem urmări ca să ne dăm seama în ce perioadă senzitivă se află și să-i oferim activități potrivite, care să-i încurajeze interesul respectiv.

Dacă începe să ne imite, repetând ca un papagal cuvinte rostite de cei din jur, vom ști că se află în perioada senzitivă a limbajului, așa că ne putem strădui să-i oferim cuvinte noi și cuvinte familiare, pe care să le exerseze.

Dacă e interesat să se suie pe masă, aproape sigur trece prin perioada senzitivă a mișcării și simte nevoia să-și exerseze abilitățile. În loc să-i dăm voie să se urce pe mobilă, mai bine îi amenajăm o cursă cu obstacole făcute din perne, pături, obiecte pe care să-și țină echilibrul sau pe care să se cațăre.

Tabelul de mai jos oferă câteva exemple despre cum îi putem alimenta interesul atunci când trece prin diferite perioade senzitive.

Notă: Unii părinți se tem că, dacă ratează o perioadă senzitivă – de exemplu, a cititului -, copilul nu își va mai însuși acea deprindere. Și-o va însuși, dar va avea nevoie de mai multă perseverență și mai mult efort, cam ca un adult când învață o limbă străină

Sursa: Educația montessori pentru copiii mici, autor: Simone Davies