Cărți

Carte cu clapete. Pisica Pisa vrea să învețe să gătească și, dacă-i vorba de învățat, ea știe că o carte îi va fi întotdeauna de folos. Și unde te duci să cauți o carte de bucate dacă locuiești în Pădurea de stejar? La ghindobibliotecă, firește, unde bibliobroscuța te va ajuta să găsești exact ce-ți trebuie. Prietenii Pisei au fost atât de mulțumiți de mâncarea gătită de aceasta, încât au mai vrut o porție. Și poate și o poveste după aceea. Așa e în Pădurea de stejar.

Mastodontul meu este o poveste inspirată din istoria reală a unei familii americane deosebite, familia Peales din Philadelphia. Sybilla Miriam Peale a locuit în Muzeul Philadelphia, primul muzeu de istorie naturală din America. Spre deosebire de muzeele europene din acea perioadă, acesta era deschis tuturor vizitatorilor. Sybilla locuia împreună cu familia sa într-o zonă separată a clădirii, dar era liberă să exploreze fiecare exponat. Avea patru ani în 1801, atunci când tatăl ei, Charles Willson Peale, un cunoscut artist, naturalist și curator al muzeului, și fratele ei, Rembrandt, au condus o expediție în statul New York pentru a dezgropa oasele și colții mastodontului american. Aceasta a fost prima expediție științifică, minuțios organizată în America. Familia Peales au descoperit scheletele a doi mastodonți (care erau numiți atunci ca „mamuți”).

Ce bine ar fi ca toate zilele să înceapă bine și frumos! Dar ar fi posibil? Desigur! Stă numai în puterile noastre, cred cei din familia Șoricel. Trebuie să dormi bine — iar într-o scorbură liniștită din pădure se doarme foarte bine – și să te scoli la ora potrivită. Apoi, trebuie să-ți faci patul și să te îmbraci singur, dacă poți sau, dacă ești prea mic, cu ajutor de la mama, tata sau un frate mai mare. Bineînțeles, trebuie să te speli — apa de la izvor e limpede și rece, numai bună să te învioreze. Urmează micul dejun, care sigur va fi delicios, însă mai întâi trebuie pregătit de cineva. Iar în familia Șoricel toată lumea ajută la pregătirea mesei, fiecare cum poate, de aceea e mereu nespus de gustos. Fiecare zi începe așa cum vrem noi. Stă numai în puterile noastre.

Măgăruș-Urechiuș este un măgăruș simpatic și prietenos, dar și-ar dori ca urechile sale lungi să arate mai bine, nu ca ale unui... măgar. Ce-i de făcut? Ar putea cere sfatul prietenilor săi, celelalte animale de la fermă. Cu siguranță, câinele, oaia sau purcelul știu ce trebuie să faci ca să fii mai arătos. Sfaturile lor se vor dovedi, de bună seamă, de mare ajutor. Sau nu?

A fost odată un Superiepure. Când mama îi spunea: „Ce-ai de gând să faci azi, iepurașul meu?” el răspundea: „Mami, zău așa, eu nu sunt un iepuraș. Sunt Superiepure! Superiepurii prind bandiți, doar știi foarte bine!” Dar până și Superiepure are nevoie uneori de mămica lui.

Petunia găsește o carte în iarbă. Cine are cărți e foarte deștept, se știe, așa că Petunia decide s-o păstreze. De acum va fi și ea deșteaptă și înțeleaptă. E simplu. Trebuie doar să ai o carte. Sau mai trebuie ceva?

Petunia are acasă tot ce-i trebuie, dar lumea e mult mai mare decât ograda în care locuiește alături de celelalte animale. Dacă iarba de pe dealul acela din depărtare e altfel, mult mai verde și mai gustoasă, decât cea care crește aici, pe lângă gard? În lumea cea mare și necunoscută sunt și primejdii. Petunia alege să plece și e cât pe ce să fie prinsă de sălbăticiunile pădurii. Să pleci în necunoscut sau să rămâi acolo unde ești? Să vrei ceva mai bun sau să te mulțumești cu ce ai? Nu este deloc ușor să găsești un răspuns la astfel de întrebări. Această nouă aventură a Petuniei nu-și propune decât să ne pună pe gânduri, ca orice poveste bună.

Pentru un copil, o poveste se poate naște simplu și firesc din aproape orice împrejurare. Cum ar fi, de pildă, o hoinăreală prin pădure după afine. Dacă nu găsești nici o boabă, nu începi să te întrebi de ce? Poate că pădurea e fermecată. Dar trebuie să fie vreun spiriduș pe acolo care să te ajute. Caldă și senină ca o zi de vară, această poveste în care un băiețel vrea să-i facă un dar mamei sale ne aduce aminte cât de important este să le arătăm mereu celor dragi că-i iubim.

Когда ходишь одним и тем же путём, перестаёшь замечать чудеса вокруг. Но стоит свернуть на непроторённую дорожку, как появляются волшебные камни, сбежавшие из зоопарка птицы и даже, если повезёт, говорящая лиса. На качелях. Философская история от писательницы Эвелины Дацюте и художницы Аушры Кюдулайте рассказывает о странностях дружбы и открытом сердце. О том, что невозможно приручить. О счастье. Подробнее: https://www.labirint.ru/books/807521/